Un cuplu dezvaluie ce i-a determinat să construiască un azil pentru caini batrani și bolnavi

Cu siguranță toată lumea a văzut animale părăsite , care așteaptă o viața întreagă pe cineva să le mai ofere o a doua șansă și să locuiască alături de o familie iubitoare, dar este cu adevărat sfâșietor când animalele nu mai au mult de trăit și nimeni nu mai vrea să le adopte.

Loading...

De obicei, oameni adoptă foarte rar câini bătrâni, din varii motive, fapt care îi condamnă pe mulți la o moarte sigură în adăposturi, fără o familie care să-i iubească în ultimele lor zilele.

Acesta este motivul pentru care Michele și Jeff Allen, un cuplu din Southampton, New Jersey, au decis să-și dedice viețile pentru a le oferi câinilor bătrâni și bolnavi o casă iubitoare.

Cei doi aveau deja casa plină de animale de companie, dar ideea de a pune bazele unui azil de câini aflați la vârsta senectuții le-a venit abia după ce unul dintre preferații lor, Monkey, a murit din cauza unor probleme la inimă.

Atunci au înființat Casa lui Monkey, un azil canin pe proprietatea lor.

„Atunci când l-am pierdut pe Monkey, durerea a fost insuportabilă, așa că ne-am gândit că cel mai bun lucru pe care îl putem face în onoarea lui este să ajutăm alți câini”, a declarat Michele Allen pentru jurnaliștii de la CNN.

Tu cum ai ajuns să ADOPȚI un animal? Te-ai informat înainte sau a fost o decizie luată pe moment? 

Conform unor statistici, 76% dintre iubitorii de animale au așteptat aproximativ două luni până și-au luat câine, iar 21% dintre ei au făcut-o imediat, iar 20% dintre ei au nu s-au informat despre ce presupune creșterea unui animal de companie înainte de a-și lua unul.

Tu cum ai procedat? Te-ai informat înainte să adopți sau a fost o decizie luată pe moment? Ce criterii ai avut în vedere când ai făcut acest pas? Uite ce a răspuns o iubitoare de animale:

”După ce am fost nevoită să iau decizia vieţii mele, aceea de a-mi eutanasia cel mai iubit şi mai devotat prieten, pe Dick, un Dog German care, în ziua a două de Crăciun nu s-a mai putut ridică de jos, paralizând de membrele din spate, la vârstă de 11 ani, am decis că nu voi mai trece niciodată prin aceeaşi mare durere.

Însă, un dop de căţel, strâmb, cu un ochi mai mare şi unul mai mic, care îşi ţară picioarele din spate din cauza unor copii care s-au amuzat aruncând în el cu bâtele, nu mai mare decât palmă mea, o ”chestie” mică, albă, speriată, mirosind ingrazitor ( între timp fusese aruncată şi la groapă de gunoi), ce s-a dovedit mai târziu fiind femelă, s-a aciuat la poartă casei mele de la ţară şi nu a mai vrut să plece de acolo.

Mai târziu a devenit o căţeluşa frumoasă, i s-au vindecat şi picioruşele, plină de viaţă, care a trăit alături de mine şi de ai mei, făcând parte din familia mea, dormind la picioarele mele şi înveselindu-mă cu năzbâtiile pe care le făcea, până într-o zi, când nu a mai venit. Am căutat-o peste tot, era imposibil să mă părăsească.

Sunt 3 ani de când nu mai este, am aflat mai târziu că acolo, la ţară, acolo unde oamenii credeam că sunt aproape de animalele şi pământul lor, unul din aceştia a prins-o în lat şi a tăiat-o de vie pedepsind-o pentru nu ştiu ce vină. Acum am lângă mine o căţeluşa luată de hingheri şi recuperată, în vârstă de 17 ani, precum şi un pisoi, adunat de mic de sub porţile aceluiaşi sat, aruncat de aceeaşi oameni ”fraţi” cu pământul, codrul şi animalele…”

Lasă-ne un comentariu!
Loading...

Lasă un răspuns

x

Check Also

Faceţi cunoştinţă cu Gringo – Motănelul mustăcios care topeşte orice inimă cu drăgălăşenia lui

Nu există nicio îndoială că pisicile ocupă primele locuri în topul preferinţelor utilizatorilor de internet ...

error: Content is protected !!